Cetatea Poenari

  • Cuvânt de început

Dacă te țin picioarele, vrei să te (re)conectezi puțin cu istoria și-ți dorești să ai parte de o priveliște frumoasă asupra văii Argeșului, atunci cu siguranță trebuie să vizitezi acest ”cuib de vulturi”.

  • Date istorice

Cunoscută și sub denumirile de ”Cetatea lui Vlad Țepeș sau ”Cetatea lui Negru Vodă, fortificația de la Poenari (Poienari după alte surse), care în perioada existenței sale a fost folosită ca loc de adăpostire a domnului și visteriei țării, dar și de întemnițare a boierilor vinovați de ”hiclenie” (trădare), a fost construită de către domnitorii Țării Românești în două etape. În secolul XIII, probabil în vremea lui Negru Vodă, a fost ridicat turnul pătrat – donjon (acela unde este ancorat drapelul României). Mai târziu, în secolul XV (1457), de data aceasta sub tutela lui Vlad Țepeș, aveau să fie ridicate zidurile de incintă și turnurile semicirculare.

Din punct de vedere arhitectonic, turnul central prezintă influențe transilvane, iar zidurile influențe bizantine. Tehnica de construcție are echivalențe balcanice, atât în ceea ce privește piatra folosită cât și compoziția mortarului. Fundația și prima jumătate a zidului este construită din piatră, pentru rezistență și durabilitate, iar partea superioară a fost refăcută din cărămidă, pentru că nu produce așchii la loviturile de artilerie. Având în vedere că singurul asediu cunoscut este cel al oștirilor turcești din vara lui 1462, se pot data aceste refaceri în timpul domniei lui Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Țepes.

Cedată în 1522 de Radu de la Afumați voievozilor Ardealului, în schimbul posesiunilor transilvănene Vințul de Jos și Vurpărul, Cetatea Poenari a revenit Țării Românești, după moartea acestui domn (1529), încetându-și activitatea în a doua jumătate a sec. XVI, după care a început ruinarea ei.

În urma cutremurului din 1916 din zona Făgăraș – Câmpulung, porțiunea nordică a zidului se prăbușește împreună cu stânca pe care se sprijinea. Actuala restaurare, și prima de altfel, datează din 1972. Alte renovări au fost aduse începând cu 2010.

Cetatea este menționată într-un document emis de regele ungur Ladislau al V-lea Postumul.

  • Legendele Cetății Poenari

Letopisețul Cantacuzinesc ne povestește cum Vlad Țepeș i-a pedepsit pe boierii din Târgoviște, susținători ai Dăneștilor, familie adversă Drăculeștilor:

''Când a fost ziua de Paște, aflându-se toți orășenii la ospețe, iar cei tineri la hore, așa fără veste i-a înconjurat, iar pe cei vârstnici i-a tras în țeapă de a ocolit tot orașul cu ei, iar pe cei tineri cu nevestele lor, așa împodobiți cum erau, pe toți i-au dus la Poienari, de au lucrat la cetate până s-au spart hainele pe ei''

În anul 1462, fiind încolțit și urmărit de oștile lui Mehemet II Fatih, Vlad Țepeș s-a retras cu câțiva oșteni în interiorul cetății Poienari. Turcii au asediat cetatea, au bombardat-o de pe muntele vecin – Pietrăria – și i-au dărâmat zidurile. Voievodul a reușit să fugă spre satul Arefu. Se spune că acolo a întâlnit șapte frați fierari, pe numele lor de familie Dobrin, care la rugămintea lui Vodă au schimbat potcoavele cailor punându-le invers. Urmăritorii au fost astfel înșelați și au luat-o în direcția greșită, Vlad Țepeș reușind să ajungă din nou în fruntea armatei sale. Pentru ajutorul dat, domnul le-ar fi dăruit fraților Dobrin șapte munți până la Făgăraș. Urmașii celor împroprietăriți de Țepeș au constituit mai târziu neamul Dobrineștilor.

O altă legendă ce are conexiuni cu fortăreața de la Poenari și relativ similară cu cea de mai sus, vorbește de un rob turc numit Carasol, care l-ar fi salvat pe Țepes tot cu caii potcoviți invers. Peste ani, turcul ar fi devenit un om de încredere al domnitorului.

Alte legende ne spun cum un anume boier căruia i-a mirosit urât langa cei aruncați în vârfuri de țeapa a primit și el greaua osândă.

  • Cuvânt de încheiere

Poate că nu este cea mai impresionantă cetate medievală vizitată de mine, dar trebuie să acordăm credit autorităților pentru restaurarea acesteia și introducerea în circuitul istoric al județului Argeș.

Pentru a urca la cetatea trebuie să luați la pas 1480 de trepte construite/renovate de curând. Cărarea se face prin pădure, aveți grjă la gardul electric ce delimitează traseul (a fost implementat pentru a ține urșii la distanță) iar timpul de urcare poate varia în funcție de condiția fizică a fiecăruia (30-45 min).

Alte imaginii surpinse din dronă:


  • Program: miercuri – duminică, 10:00 – 16:00. Ultima urcare se face la 14:30.
  • Tarif: 10 lei/adult
  • Articol scris în martie, 2021. Fotografii realizate în februarie, 2021.
  • Locație: Transfăgărășan, Arefu 117040

One thought on “Cetatea Poenari

  1. Pingback: Cetatea Drencova – Țara cu Balauri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s